Scena

(Am ramas dator de aseara cu o poveste. Sper sa aveti rabdare sa o cititi…)

Sleit de efort, isi ridica bratul amortit, coplesit de povara sabiei. Taisul aluneca incet din corpul bestiei, scotand un sunet prelung, metalic, placut. Sangele sare inalt in vazduh, apoi se intinde ca o maree peste mocirla saturata de apa. Eliberat din stransoarea pumnului, manerul sabiei exulta frenetic, in timp ce se afunda lent in amestecul de mazga, apa si sange. Linistea invaluie totul intr-o mantie lacoma. Nu mai aude nimic. Nu mai vede nimic.

Neclintit ca o statuie de bronz, cu ochii inchisi, cu capul plecat, asteapta. Toate gandurile i-au fugit din minte, toate emotiile i-au parasit pieptul. E gol. Cu efortul cu care ar misca muntii din loc, isi ridica privirea spre cer. Ploaia marunta ii inunda porii, diluand materia, dispersand celulele. N-o poate auzi. N-o poate vedea. Dar o simte… O simte cum rece se scurge pe toata fiinta sa. Picaturile, tot mai dese, tot mai rapide, tot mai grele ii lovesc chipul ars de soare, crestat in crunta batalie. E coplesit. Intr-o clipa timpul se dilata si simte cum… cum toata povara universului il apasa pe frunte. Se prabuseste. Pamantul e pregatit sa il primeasca, sa-l odihneasca, sa-l hraneasca. Dar el, el e pregatit?

Tablou dezolant se intinde cat vezi cu ochii. Sub cerul cenusiu, sub ploaia marunta, departe un palc de padure alimenteaza necontenit focul. Iarba a fugit de mult de pe aceste meleaguri. Lesuri de animale zac ingropate sub mocirla. Prinse in menghina luptei n-au presimtit infernul, n-au apucat sa fuga. Pe marginea prapastiei, cadavrul bestiei se scalda in propriul sange. Langa el, e omul. Singur, cu fata pe jumatate in balta proaspata, asteapta. Ce ganduri, ce sentimente, ce emotii ar putea sa-l cuprinda? Pamantul il cheama, pamantul il vrea. Il simte slabit, il vede distrus si isi intinde bratele sa-l cuprinda pentru totdeauna. Dar el, el nu e pregatit. Speranta incolteste din nou in sufletul sau. Vointa ii intareste muschii. Datoria ii inunda pieptul. E gata din nou de lupta, e gata sa infrunte natura, e gata sa invinga destinul. E ultima sa batalie si vrea s-o castige. Isi infige pumnii adanc in mocirla. Picioarele il asculta din nou. Cu urlete groaznice pamantul sufera sub pasii sai. A reusit! S-a desprins din ghearele mortii si-acum o priveste sfidator. Din vale, miile de osteni isi indreapta simturile spre el. Dar el nu-i vede. O briza dulce ii mangaie fata, iar dintre norii secati, razele soarelui se nasc pentru el. Numai pentru el. Cu bratele ridicate, isi indreapta ochii spre lumina orbitoare si din pieptul plin de viata rasuna spre orizont crezul fiintei sale:

- I AM ALIVE!!!

O clipa de tacere. O clipa si atat. Cu un vuiet de cutremur armata de viteji exulta. Sunete groaznice se inalta la cer intr-un vacarm haotic, starnit de un instinct primar. Insotit de aceasta simfonie grotesca, un corp aluneca usor in prapastie, taind vazduhul cu linistea omului impacat cu viata, impacat cu sine.

Sala vibreaza. Publicul e in picioare. Aplauze frenetice ii ating lobul urechii. Deschide ochii. Ridica fruntea. Un zambet milimetric se aseaza in coltul gurii. O lacrima inunda ochiul stang. Mana ii tremura de emotie. Nimeni nu sesizeaza. Dar el simte. E viu. Traieste. Aplauzele nu contenesc. Ochii ii stau nemiscati dar poate vedea tot. Ii cuprinde pe toti cu privirea-i blanda si le multumeste. E felul sau de-a o face. De atatia ani. Clipele acelea par secole. Ar vrea sa nu se termine. Dar cortina trece nemiloasa prin fata sa. Aplauzele se opresc. Murmurul spectatorilor ce parasesc sala se stinge. E liniste. Sta neclintit. Un zambet in coltul gurii, o lacrima in ochiul stang, o mana care tremura. Lumina se stinge. Scena e goala. Omul a murit. Actorul traieste.

„Povesti care nu vor fi”, Cap. VII „Scena”, fragment

Sunpearl

Ne ia dracu

PSD s-a retras de la guvernare. Acum a ramas cheliosul singur cu piticii lui. O vorba din popor ar zice ca am belit-o. Revin mai diseara cu o poveste daca nu ne inghite gaura neagra pana atunci.

Tara lui Harap-Alb

Motto: “Fatul meu, sa te feresti de Omul Span, de Imparatul Ros…”

Vara a trecut. Chiar prea repede…frigul iata ca a venit din septembrie si eu ma astept la o iarna ca-n povesti. Ma rog, ca in copilarie. Lunga, cu zapada multa, ger, viscol…o minunatie. Dar in conditiile actuale, pentru buzunarul romanului o astfel de iarna inseamna faliment. Hai sa incerc o alegorie… Va fi clar “tara lui Harap-Alb”. De ce? Culoarea zapezii nu are nicio legatura. In schimb, vom ajunge un popor de slugi, sclavi ai sistemului si ai celor care tin in mana puterea: politica, economica, sociala si de cate feluri mai exista. La iarna, din cauza facturilor la gaze, vom fi exact ca Gerila: bani nu sunt, asa ca o haina in plus e sfanta. Nu mai zic de clasicele sarbatori de sfarsit de an…20 milioane de Flamanzila si Setila. Va veti intreba: dar Setila de ce, ca apa este la discretie? Pai da, este, dar cea imbuteliata e pe bani si la robinet s-ar putea sa fie inghetata de frigul din apartamente. Si de foame cu siguranta ne vor iesi ochii din orbite, asa ca vom ajunge toti niste Ochila. Poate ne ajuta presedintele cu niste prafuri fine, macar sa fie frumos injectati. Si ca tot veni vorba, legalizarea prostitutiei va transforma femeile in Pasarila si barbatii in Lati-Lungila. Furnicile ne vor ajuta sa alegem “macul de nisip” si craiasa albinelor va da ace la tot poporul (ca deh, la farmacie costa). La cum merge agricultura, nici in gradina ursului nu mai creste salata, iar pietrele pretioase din padurea cerbului sunt doar vise…ca i-a vanat Tiriac pe toti. Nici fata imparatului Rosu nu mai e de gasit, ca e trimisa la Bruxelles pentru o cariera plina de succesuri. Si la cate sosii dorobantiere are…nici albina nu mai stie care-i cea adevarata. E grav, e foarte grav. Daca ar fi stiut badia Ion cum vor sta treburile, poate scria un basm cu happy end. Dar vom trece si peste asta. Copii, sa nu uitati ce va spune nenea…feriti-va de omul span si de omul roş.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.

NU MAI POOOOOT!!!

De trei ore imi freaca nervii. Nu mai rezist. BAAAAAAAAAA!!! Cum naiba omor musca? Nu vrea ma sa stea locului o clipa. Cred ca cei de la duracell au schimbat mascota. Sau poate a luat viagra. In puii mei ca ma dispera. In seara asta nu ma culc pana n-o omor. O strivesc, o disec, o transez, o bag in pungi de plastic si-o dau la canibali!!! AAAAAAAAAAAAAAAA!!! Ne vedem la puscarie.

Update:  E un intreg clan mafiot de muste (((((((…ajung criminal in serie (sunripper suna bina…)

Update 2: VICTORIE!!! Le-am calcat pe ochi …Cred ca mi-am descoperit un nou talent…cine stie, pe criza asta poate ma angajeaza cineva din domeniu . “Dormi linistit, Sunpearl omoara muste pentru tine” ). Si acum, plin de mandrie, imi dedic urmatorul clip

Update 3: Bâz? Bââââââââââââââââââââââz?!!! Cum ma “bâz”? ( NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU (((((

Update 4: A murit si a 4-a  )…sper ca nu mai sunt, sa pot dormi si eu linistit ca maine am meci cu profii la liceu . Deci…dedicatia:

Pariu ca stiu?

Ce stiu? Pai ce stie si restul lumii…ca emisiunea cu pricina face parte din seria celor cu scenariu de urmat (desi nu in totalitate). Nu aveam somn aseara si m-am uitat la inregistrarea emisiunii de marti. Mare greseala! M-a lovit fix sub centura. Neuronul meu nu pricepe cum e posibil ca o absolventa de geografie sa nu stie unde e Scotia!!!! Sau ca doua tute sa nu fi vazut in viata lor un tarnacop. Nu mai zic de faimosul xilofon, care dupa mintea lor blonda e un dispozitiv de comunicare in spatiu (xi – de la galaxie, fon – de la telefon). Fetelor, foste sau actuale studente, voi ati ajuns direct la liceu? N-ati trecut prin clasa I? Cuvantul ALFABET va spune ceva? Xilofon cred ca e cel mai des intalnit cuvant de la litera cu pricina. Bine, ar mai fi Xena, sau poate ati invatat de Xenopol, dar pe voi cred ca va intereseaza mai mult seX…dar nu suntem arabi sa citim invers, nu? Inteleg sa nu stii ce sunt alte obiecte, cum ar fi aparatul auditiv sau suportul pt ou, dar restul? E incredibil cum niciun raspuns nu a fost dat cu 100% siguranta pe cunostintele lor. Intr-adevar, au ghicit destul de multe. Dar repet: au GHICIT! Explicatia e totusi simpla…de fapt avem doua variante: fie dorobantierele sunt efectiv…cretine, ca altfel n-am cum sa le zic…fie treaba e aranjata si ele se prostesc dupa un scenariu. Dar de ce sa se faca de ras in fata unei audiente, zic eu, deloc mici? Pai raspunsul l-am primit la final…cand tutele au primit cadouri (adica plata pentru prostie) de la meli melo, si erau asa de fericite, ca un pusti ce primeste o sacosa de dulciuri si se exprima cam asa: “Woooooow! Exact ce mi-am dorit!”. Concluzia e trista…si am exprimat-o mai sus. La noi in tara nonvalorile si prostia sunt scoase in fata si ridicate pe cele mai inalte culmi. Ce e mai grav e ca asta se plateste foarte bine, dar mai ales ca lumea pune botul…

Happy Blackjack Day!

Profit de aceasta ocazie sa-mi dedic o melodie alaturi de cele mai calde urari de sanatate, fericire si implinirea tuturor dorintelor. La Multi Ani MIE!!!

Pacat

Pe cerul senin se aduna norii,
Ma mangaie vantul, incepe sa ploua,
Furtuna ce vine imi inunda porii
Si lumea intreaga se rupe in doua.

Racneste si rage vazduhul intreg,
Iar muntii se pleaca la crunta chemare,
Un inger aprinde si stinge un bec,
Lumina darama copacii din zare.

Potopul se-ntoarce, poporul dispera,
Alearga natangii fara de scapare,
Se termin-aceasta haotica era,
Natura intreaga ofera uitare.

E vremea sa plangem, e vremea aceea
In care pacatul se transforma-n sange,
Mereu punctuala apare mareea,
Cadavrele goale cu grija le strange.

Incepe o lume din samanta noua,
Curata si pura si stralucitoare,
In care nu ninge si nici nu mai ploua,
Ci mereu domneste puternicul soare.