Tara slugilor absolute

Bai, mi-e somn. Mi-e atat de somn… incat nu pot sa adorm. Pfff… si plictiseala e la ordinea zilei. Ma rog, a noptii. La tv nimic nou, pe net la fel, telefonul e mort… ce pana mea sa fac? Sa scriu pe blog, normal. Ma bag iar in seama sa comentez aiurea subiecte care ma enerveaza atat de tare incat m-as impusca. Dar, nah, foaie verde bat, de n-ai treaba fa-ti. Zilele astea am frecat-o cam mult. Somn, mancare, somn, tv, somn…si tot asa. Si ma doare. Ma doare prostia. Ma doare prostia altora. Atat de tare se resimt imbecilitatile incat capul mai are putin si face implozie, se tranforma intr-o gaura neagra si pana pe 21.12.2012 inghite toata lumea si rezolva problema mayasilor. Dar sa revenim la subiet, nu? Cum care subiect? Ala din titlu: „Tara slugilor absolute”. Imi si inchipui ce ati gandit voi citind cele trei cuvinte. „Ce mai vrea si papagalul asta? A inceput sa demagogeasca pe teme cretin de evidente? Se vrea deontolog?”. Ma rog, deontolog nu as vrea sa fiu niciodata, dar azi, in timp ce mestecam o felie de muschi file si-l ascultam din alta camera pe… cineva din fotbal (memoria nu ma ajuta, ca de obicei, dar pot sa jur ca era pe sport.ro si avea legatura cu steaua), mi-a venit in minte o imagine pe cat de amuzanta, pe atat de reprezentativa pentru al nostru popor (Argaseala era ma, vorbea despre gazonul din Ghencea). Intamplarea e ca in urma cu fix un an, dupa tragerea la sorti a grupelor Ligii, latifundiarul isi exprima increderea ca va trece de grupe fara probleme. Discursul era ceva de genul: „primu meci acasa cu bayern… 3 puncte, deplasare la fiorentina… 3 puncte, acasa cu lyon… 3 puncte. 9 puncte… PAC!… calificati”. Anyway, nu asta era relevant. Imaginea care mi-a venit in minte e cea a lui Argaseala. In spatele lui Gigi, privind peste umarul stapanului pe hartia cu grupele, sa apara si el in cadru, normal, afisa un zambet imbecilo-cretino-tamp de sluga medievala a carei ocupatie e sa aprobe stapanul si, eventual, sa traduca vorbele fara sens ale acestuia, totodata incasand cu mandrie palmele destinate mariei sale. Pornind de aici, mi-am dat seama ca episodul nu e singular. Il intalnim frecvent in politica, in administratie, in firme, in scoli si chiar in familie!!! Fenomenul e atat de raspandit, incat aproape ca face parte din materialul nostru genetic. Dar de unde porneste totul? Care sa fie punctul de plecare? Pai, asa cum stim (sau nu), experientele traite de o persoana in copilarie ii modeleaza comportamentul intr-o proportie semnificativa si stau la baza actiunilor sale ulterioare. Ma opresc aici, dar as incheia cu o intrebare. Sau mai multe. Oricum scheletul e identic. Cine era acela care spunea invatatoarei tot ce se intampla in clasa? Cine se asigura ca dirigintele sa afle pe cei ce chiulesc? Cine tine seful la curent cu ceea ce fac angajatii, pentru o promovare mai rapida? Cine umbla gura casca cu Boc si Berceanu pe santiere de dragul de a gesticula imitativ papagaliceste? Si cine sunt aceia care torturau oameni nevinovati pentru a stoarce informatii la fel de importante precum urma unui tantar mort pe perete si incurajau turnatoria, lasand o cicatrice adanca in moralitatea acestui popor? Dar asta… e o alta poveste… Noapte buna.

Un răspuns to “Tara slugilor absolute”

  1. Cata dreptate ai…:( Mie deja mi-e greata de tot ce inseamna politica, conducere, tara nimanui si totusi a tuturor😐 Si eu imi traiesc mizerabil de plictisitor vacanta, dar ce sa-i fac, orice chef imi piere repede, asa cum si apare😐 Sper sa ne vedem curand…Noapte buna! >:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: